Informații pentru cetățenii romani

Arestare în Spania

Dacă ajungeţi să fiţi arestat sau reţinut în Spania, este bine să ştiţi că personalul consular al României din această țară vă poate ajuta, în limitele permise de legislaţia naţională a Spaniei şi în limitele permise de dreptul internaţional.

Este bine să ştiţi că, în temeiul normelor internaţionale, aveţi o serie de drepturi şi că puteţi cere autorităţilor străine să vi le respecte. Aceste drepturi sunt următoarele:

· Dreptul de a cere ca ambasada sau consulatul României să fie notificat despre arestarea sau reţinerea dumneavoastră;

· Dreptul la asistenţă consulară (în limitele descrise mai jos);

· Dreptul de a contacta familia (aceasta o poate face şi personalul consular, numai cu acordul dumneavoastră);

· Dreptul la asistenţă juridică (avocat numit din oficiu sau avocat angajat de dumneavoastră sau de familia dumneavoastră);

· Dreptul la asistenţă medicală;

· Dreptul la translaţie în limba ţării respective (translator numit din oficiu sau, acolo unde este posibil, translator recomandat de ambasadă sau de consulat);

· Dreptul la corespondenţă prin poştă (cu respectarea regulilor prevăzute de legislaţia ţării respective);

· Dreptul de a primi vizite (din partea personalului consular sau din partea familiei);

· Dreptul de a fi transferat pentru executarea pedepsei în România (numai după pronunţarea unei sentinţe de condamnare şi numai din ţările care acceptă această procedură, pe baza unor acorduri internaţionale şi pe baza legislaţiilor lor naţionale);

· Dreptul la asistenţă din partea unor organisme internaţionale neguvernamentale (coordonatele organismelor internaţionale neguvernamentale care pot oferi asistenţă în ţara respectivă vă pot fi puse la dispoziţie de personalul consular).

Dacă aveţi un membru de familie arestat sau reţinut în altă ţară, este bine să ştiţi că îl puteţi ajuta în următoarele moduri:

· Vă puteţi interesa despre situaţia lui fie direct, la autorităţile ţării respective, fie prin intermediul personalului consular al României din acea ţară (la numerele de telefon ale ambasadelor şi consulatelor României sau la numerele de telefon ale Direcţiei Relaţii Consulare din MAE: 319-6870 sau 319-6871);

· Puteţi să faceţi demersuri pentru angajarea unui avocat care să îi asigure reprezentarea în justiţie;

· Puteţi să îl vizitaţi la locul de detenţie (cu respectarea formalităţilor prevăzute de legislaţia naţională a ţării respective);

· Puteţi să îl sprijiniţi financiar (acoperind cheltuielile de reprezentare, expertiză sau alte proceduri judiciare);

· Puteţi să îi trimiteţi corespondenţă scrisă poştală (cu respectarea regulilor prevăzute de legislaţia naţională a ţării respective);

· Puteţi să îl ajutaţi să îndeplinească procedurile prevăzute de lege pentru transferul în România în vederea executării pedepsei (în măsura în care ţara respectivă acceptă această procedură şi în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă).


Ce poate face personalul consular al României:

· Poate insista să ia legătura cu dumneavoastră, după primirea notificării de arest sau reţinere din partea autorităţilor locale (notificarea autorităţilor constituie documentul oficial care declanşează procedura asistenţei consulare în raport cu autorităţile locale);

· Vă poate vizita la locul de detenţie (cu respectarea regulilor prevăzut de legislaţia naţională a ţării respective);

· Vă poate recomanda avocaţi sau translatori pe care să îi puteţi angaja pentru asigurarea reprezentării juridice în faţa autorităţilor;

· Poate semnala autorităţilor locale eventualele neregularităţi constatate de dumneavoastră în aplicarea regimului de detenţie;

· Poate semnala autorităţilor locale eventualele afecţiuni medicale care necesită o atenţie specială pe durata detenţiei;

· Poate transmite mesaje familiei dumneavoastră, dacă doriţi acest lucru.

Ce nu poate face personalul consular al României:

· Nu vă poate elibera din detenţie;

· Nu poate influenţa sau interveni în desfăşurarea procedurilor judiciare şi nici în deciziile autorităţilor (poate însă susţine reclamaţiile dumneavoastră în eventualitatea comiterii de abuzuri sau a nerespectării drepturilor de care beneficiaţi);

· Nu vă poate asigura un tratament mai favorabil decât tratamentul aplicat cetăţenilor ţării respective în astfel de situaţii;

· Nu poate plăti cheltuielile de judecată sau costurile procedurilor judiciare (reprezentare juridică, expertiză, translaţie);

· Nu poate plăti cheltuielile medicale;

· Nu poate desfăşura anchete sau investigaţii pe teritoriul unui stat străin;

· Nu vă poate asigura reprezentarea juridică (pentru aceasta aveţi nevoie de serviciile unui avocat);

· Nu vă poate acorda asistenţă consulară dacă sunteţi şi cetăţean al ţării în care aţi fost arestat sau reţinut (asistenţa consulară în cazul persoanelor cu dublă cetăţenie este limitată de normele dreptului internaţional şi de principiul suveranităţii statului pe teritoriul căruia vă aflaţi şi al cărui cetăţean sunteţi);

· Nu poate facilita primirea de pachete (altele decât corespondenţa scrisă) din partea familiei sau a altor persoane.

TRANSFERARE ÎN ROMÂNIA A CETĂŢENILOR ROMÂNI CONDAMNAŢI DEFINITIV ÎN STRĂINĂTATE

§1. Informaţii cu caracter general:

Transferarea persoanelor condamnate este o formă de cooperare internaţională ce are la bază în primul rând raţiuni umanitare şi ca obiectiv facilitarea reintegrării sociale a condamnaţilor, care este mult mai uşor de realizat în ţara de origine.

În baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale sau a convenţiilor multilaterale pertinente în această materie, cetăţenii români au dreptul de a solicita transferarea în România.

Cea mai importantă convenţie multilaterală în această materie este Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, la 21 martie 1983, la care sunt parte statele membre ale Consiliului Europei, dar şi câteva state nemembre (Australia, Bahamas, Bolivia, Canada, Chile, Costa Rica, Israel, Japonia, Mauritius, Panama, Tonga, Trinidad – Tobago, Statele Unite ale Americii şi Venezuela).

Dispoziţiile convenţiei reglementează relaţiile dintre statul de condamnare şi statul de executare, în sensul că stabileşte din punct de vedere procedural cadrul juridic internaţional în materia transferării persoanelor condamnate, în vederea coordonării conduitei statelor implicate, fără a se institui însă în sarcina acestora obligaţia de a admite întotdeauna cererea de transferare sau de  a-şi exprima acordul în acest sens. Astfel, fiecărui stat i se recunoaşte libertatea jurisdicţională, procedura de transferare desfăşurându-se potrivit legislaţiei interne a fiecăruia dintre state.

Condiţia esenţială pentru realizarea transferului în temeiul acestei convenţii este consimţământul condamnatului, afară de cazul în care statul de condamnare i-a aplicat măsura expulzării.

În cele ce urmează vom răspunde unor întrebări frecvente referitoare la condiţiile pentru transferarea condamnaţilor:

1.1.Cine trebuie să consimtă la transferare?

Transferarea necesită:

(a) consimţământul persoanei în cauză sau, dacă este cazul, cel al reprezentantului său legal (consimţământul nu mai este necesar, ci doar avizul condamnatului, când prin hotărârea de condamnare sau printr-un alt act s-a luat şi măsura de siguranţă a expulzării sau măsura conducerii la frontieră, dacă prin convenţia aplicabilă se prevede astfel);

(b) acordul Statului în care ea a fost condamnată (Statul de condamnare); şi

(c) acordul Statului către care se solicită transferarea (Statul de executare).

1.2.Cine poate beneficia de o transferare către România şi cui i se adresează cererea?

Puteţi beneficia de o transferare către România (statul de executare) dacă sunt îndeplinite în totalitate următoarele condiţii:

(a) sunteţi cetăţean al României;

(b) hotărârea judecătorească prin care aţi fost condamnat este definitivă şi nu mai aveţi alte afaceri judiciare în statul de condamnare;

(c) ca regulă, vă rămân de executat cel puţin 6 luni din pedeapsă, deşi, în condiţii excepţionale, această durată poate fi inferioară; şi

(d) dacă infracţiunea pentru care aţi fost judecat şi condamnat  constituie infracţiune conform legii române.

Cererea de transferare se formulează în scris şi se adresează fie statului de condamnare, fie statului român.

Cererea de transferare trebuie să conţină

a) toate datele dvs. de identificare: nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor, ale soţiei şi ale copiilor, cetăţenie, studii, ocupaţie, adresa de domiciliu sau de reşedinţă declarată ori cea la care locuiţi efectiv în România şi, eventual, alte date pentru identificarea şi, ulterior, stabilirea situaţiei dvs. personale, locul de deţinere;

b) datele de identificare ale hotărârii de condamnare (instanţa străină care a pronunţat-o, numărul ei)

c) coordonatele exacte ale penitenciarului în care sunteţi deţinut.

În cazul în care optaţi pentru adresarea cererii statului român, cererea trebuie transmisă la

Ministerul Justiţiei

Direcţia Drept internaţional şi Tratate

Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală

Tel: 0040.37. 204 1077

Fax: 0040. 37. 204 1079

E-mail: dreptinternational@just.ro 

Str. Apolodor nr. 17, sector 5, 050741 Bucureşti, România

Cererea dvs. se va înregistra şi va fi repartizată spre soluţionare. Ministerul Justiţiei va informa statul de condamnare despre intenţia dvs. de a fi transferat şi va solicita acestuia transmiterea documentelor fără de care procedura de transfer nu poate continua, respectiv acordul statului de condamnare la transferarea dvs.; copia autentică a hotărârii de condamnare definitivă, precum şi o copie a dispoziţiilor legale aplicabile; un document menţionând durata condamnării deja executate, inclusiv informaţii asupra oricărei detenţii provizorii, asupra reducerii pedepsei, sau un alt act privind stadiul executării condamnării; declaraţia privind consimţământul dvs. la transferare; dacă este cazul, orice raport sau constatare medico-legală ori alte acte medicale care atestă starea fizică şi mintală a dvs., tratamentul care ar trebui urmat în România sau eventualele recomandări pentru continuarea tratamentului, o expunere a faptelor care au atras condamnarea; natura, durata şi data începerii executării pedepsei.

Până la primirea documentaţiei Ministerul Justiţiei din România nu poate lua nicio altă măsură, după cum nu poate întreprinde niciun alt demers.

Documentele menţionate mai sus, trebuie transmise Ministerului Justiţiei, pe cale oficială, de către statul de condamnare, şi nu de familia sau avocatul dvs.

În cazul în care Ministerul Justiţiei din România primeşte o cerere de transferare din partea unui cetăţean român condamnat într-un alt stat, înştiinţează despre această cerere autoritatea centrală din statul de condamnare, căreia îi solicită totodată documentele necesare, precum şi o declaraţie precizând dacă autorităţile competente îşi dau consimţământul la transfer.

Dacă cererea de transferare este refuzată de statul de condamnare, Ministerul Justiţiei veţi fi informat în cel mai scurt timp posibil.

1.3. Procedura de transferare

De îndată ce Ministerul Justiţiei din România primeşte declaraţia de consimţământ de la statul de condamnare, transmite documentele procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care, la rândul său, sesizează Curtea de Apel Bucureşti pentru ca aceasta să recunoască hotărârea străină şi să o pună în executare.

În cursul procedurii, veţi fi informat cu privire la termenele de judecată. Prin urmare, citaţia emisă de Curtea de Apel Bucureşti sau de Înalta Curte reprezintă o simplă notificare cu privire la cursul procedurii. Nu trebuie să vă prezentaţi în faţa instanţei de judecată.

Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti se motivează în termen de 3 zile şi este supusă recursului în termen de 10 zile de la comunicare. Comunicarea hotărârii către dvs. se face prin fax sau prin alt mijloc de transmitere, la autoritatea centrală din statul de condamnare, de către Ministerul Justiţiei, în cel mai scurt timp posibil.

Dvs. aveţi dreptul de a ataca această hotărâre cu recurs în termen de 10 zile. Tocmai de aceea hotărârea trebuie să vă fie comunicată, comunicare care se realizează, aşa cum s-a arătat, prin intermediul statului de condamnare.

Dovada de comunicare (procesul verbal care să poarte semnătura dvs. şi menţiunea că aţi primit hotărârea) ca şi declaraţia dvs. dacă înţelegeţi sau nu să contestaţi hotărârea Curţii de Apel Bucureşti trebuie să fie transmise Ministerului Justiţiei. Nu este suficient să declaraţi că nu mai sunteţi de acord să fiţi transferaţi în România. Trebuie să indicaţi foarte clar una din cele două variante: a) sunt de acord cu hotărârea Curţii de Apel Bucureşti şi nu doresc să declar recurs sau b) nu sunt de acord cu hotărârea Curţii de Apel Bucureşti şi doresc să declar recurs (în acest caz trebuie să menţionaţi care sunt motivele, unul dintre acestea putând fi şi acela că nu mai doriţi să fiţi transferat în România).

Prin urmare, hotărârea dată de Curtea de Apel Bucureşti nu este definitivă de la data pronunţării. Rămâne definitivă la data expirării termenului de 10 zile în care dvs. aveţi dreptul de a declara recurs sau de la data la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat recursul dvs..

Curtea de apel emite un mandat de executare a pedepsei imediat ce hotărârea a rămas definitivă, pe care Ministerul Justiţiei din Romnia îl transmite autorităţii centrale competente din statul de condamnare, în vederea transferării persoanei condamnate.

Predarea dvs. va avea loc, de regulă, pe teritoriul statului de condamnare, prin grija Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu înştiinţarea Ministerului Justiţiei.

Condamnatul transferat în România nu mai poate fi urmărit penal pentru aceeaşi infracţiune care a constituit obiectul condamnării în străinătate.

Refuzul opţional al transferării. Cererea de transferare a persoanei condamnate poate să fie refuzată, în principal, dacă: a) procesul în care s-a pronunţat condamnarea nu s-a desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile pertinente din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; b) împotriva condamnatului s-a pronunţat în România o hotărâre de condamnare pentru aceeaşi faptă ori este în curs o procedură penală având ca obiect aceeaşi faptă pentru care acesta a fost condamnat în străinătate; c) persoana condamnată a părăsit România, stabilindu-şi domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statul român nu mai sunt semnificative; d) persoana condamnată a comis o infracţiune gravă, de natură să alarmeze societatea, sau a întreţinut relaţii strânse cu membri ai unor organizaţii criminale, de natură să facă îndoielnică reinserţia sa socială în România.

1.4. Care va fi pedeapsa de executat după transferare ?

Legea română permite atât soluţia continuării executării, cât şi soluţia conversiunii condamnării.

Potrivit legii române, soluţionarea unei cereri de transferare este de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti, instanţa putând fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile enunţate la art. 145 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (în continuare Legea nr. 302/2004), fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare printr-o pedeapsă prevăzută de legislaţia română pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile enunţate la art. 146 din acelaşi act normativ.

Astfel, potrivit art. 145 din Legea nr. 302/2004 în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.

Art. 146 din Legea nr. 302/2004 prevede că numai dacă natura pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze această pedeapsă la aceea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Per a contrario, dacă natura pedepsei aplicate sau durata acesteia este compatibilă cu legislaţia română instanţa este obligată să dispună continuarea executării pedepsei.

În cazul conversiunii, pedeapsa aplicată trebuie să corespundă, atât cât este posibil, în ceea ce priveşte felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare şi, în nici un caz, nu poate să agraveze situaţia condamnatului.

În ceea ce priveşte întinderea conversiunii pedepsei şi a criteriilor aplicabile, instanţa română va trebui să respecte următoarele condiţii: a) va fi legată de constatarea faptelor în măsura în care acestea figurează, în mod explicit sau implicit, în hotărârea pronunţată în statul de condamnare; b) nu va putea schimba o pedeapsă privativă de libertate printr-o pedeapsă pecuniară; c) va deduce integral din pedeapsă perioada de privaţiune de libertate deja executată de condamnat; d) nu va agrava situaţia penală a condamnatului, nici nu va fi ţinută de limita inferioară a pedepsei eventual prevăzute de legislaţia statului de condamnare pentru infracţiunea sau infracţiunile săvârşite.

După transferarea în România, pedeapsa se va executa potrivit legii române, inclusiv sub aspectul regimului de acordare a liberării condiţionate.

§2. Liberarea condiţionată în România:

Liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie. După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei (art.59 alin. 1 din Codul penal al României în vigoare).

În calculul fracţiunilor de pedeapsă de mai sus se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă arătate mai sus se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

În aplicarea dispoziţiilor  de mai sus se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul.

Liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă (art. 591 din Codul penal în vigoare). Cel condamnat pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni din culpă poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, după ce a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplineşte şi celelalte condiţii arătate mai sus .

Liberarea condiţionată în cazuri speciale. Condamnatul care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat după executarea fracţiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 din Codul penal al României sau, după caz, în art. 591, dacă dă dovezi temeinice de disciplină şi de îndreptare.

Cei condamnaţi în timpul minorităţii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1 din Codul penal al României.

Persoanele menţionate mai sus, condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni din culpă, pot fi liberate condiţionat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1 din Codul penal al României.

Dacă pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite din culpă şi infracţiuni intenţionate, se aplică dispoziţiile privind liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor intenţionate.

Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

În toate cazurile, la calculul fracţiunii de pedeapsă se ţine seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. 

Efectele liberării condiţionate. Pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune. Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.

Revocarea este obligatorie în cazul când fapta săvârşită este o infracţiune contra siguranţei statului, o infracţiune contra păcii şi omenirii, o infracţiune de omor, o infracţiune săvârşită cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave.

§3. Eventuala urmărire penală pentru alte infracţiuni:

Aflaţi că, în caz de transferare, autorităţile române vă pot urmări, judeca sau deţine pentru orice altă infracţiune decât cea care se află la baza condamnării actuale.

§4. Graţierea, amnistia sau comutarea pedepsei:

Transferarea dvs. nu vă împiedică să beneficiaţi de o graţiere, amnistie sau o comutare a pedepsei, susceptibilă de a fi acordată fie de Statul de condamnare, fie de România (Statul de executare).

§5. Revizuirea hotărârii iniţiale:

Dacă apar fapte noi după transferarea dvs. şi justifică, după părerea dvs., o revizuire a hotărârii iniţiale dată în Statul de condamnare, îi revine Statului de condamnare sarcina de a statua asupra oricăror cereri de revizuire.

Prin urmare, dreptul de a statua asupra unor căi extraordinare de atac în vederea desfiinţării sau modificării hotărârii definitive de condamnare aparţine numai statului de condamnare. Persoana condamnată poate să exercite sau, după caz, să solicite exercitarea unei căi extraordinare de atac, chiar după transferarea sa în statul de executare. 

Prin urmare, în măsura în care persoana condamnată nu este de acord cu hotărârea de condamnare dată de autorităţile statului de condamnare, competenţa desfiinţării acesteia aparţine nu autorităţilor române, ci doar celor străine.

§6. Încetarea executării:

Dacă pentru orice motiv, pedeapsa iniţial aplicată în Statul de condamnare încetează să fie executorie în acel stat, autorităţile române , de îndată ce sunt informate, ordonă eliberarea dv. De asemenea, dacă pedeapsa executată în România încetează să fie executorie în acel stat, nu veţi mai fi obligat să executaţi pedeapsa iniţială, aplicată în Statul de condamnare, în cazul în care vă reîntoarceţi acolo.

Ghişeul consular online - Consulatul la tine acasă prin www.econsulat.ro

07.03.2017

Cetățenii români care au reședința sau domiciliul în Spania pot accesa site-ul www.econsulat.ro pentru a solicita toate…

Programul Consulatului României la Castellón de la Plana în perioada 26 aprilie - 01 mai 2019

29.03.2019

Potrivit legislației române a muncii în vigoare, Consulatul României la Castellon de la Plana va fi închis în zilele de vineri,…

ANUNT DE INTERES COMUNITAR

20.03.2019

Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP) organizează în perioada 20 martie – 04 aprilie 2019 prima sesiune de finanţare…
  • Pașapoarte sosite la Consulat
  • Campanie de informare a cetăţenilor care călătoresc în străinătate, în state cu diferite grade de risc